Transfer de la Aeroportul Antalya la Green Canyon
Green Canyon nu este un defileu prin care mergi pe jos, ci un lac. Barajul Oymapınar, în amonte de Manavgat, a oprit râul între pereți calcaroși abrupți și a lăsat un lac de acumulare lung și îngust, de culoarea sticlei de bere. Îl vezi doar din barcă: plimbările țin trei-patru ore, cu opriri de înot în golfurile laterale, iar apa rămâne rece pentru că vine de la adâncime. Nu există nici sat, nici plajă, doar barajul, debarcaderul și stânca. La apă nu se află nimic la distanță de mers pe jos, așa că vizita se sprijină în întregime pe mașina care vă urcă pe vale.
Din hotelurile din Side, lacul este la o jumătate de oră până la patruzeci de minute: coborâre spre Manavgat, apoi urcuș pe drumul barajului — o jumătate de zi, petrecută mai ales pe apă. Din Çolaklı și Kızılot este la fel; din Okurcalar și Avsallar iese sub o oră, iar din Alanya, spre est, ca și din Belek și Kadriye, spre vest, o oră sau ceva mai mult, ceea ce face din el o zi întreagă la ambele capete. Kemerul nu intră în discuție. De obicei se prinde și cascada Manavgat la întoarcere. Autocarul vă dă ora de plecare și autobuzul de prins; șoferul propriu așteaptă la debarcader cât timp barca este pe apă.
Direct de la terminal sunt 87 km și circa 75 de minute, iar sus nu există decât barajul, debarcaderul și stânca. Cu valizele în mașină și cu o plimbare care înghite mijlocul zilei, nu este o oprire pentru ziua sosirii; se potrivește mult mai bine cascada Manavgat, la un scurt ocol de pe același drum, mai jos în vale. Lacul se păstrează pentru o dimineață în care nu aveți nimic programat.
Cum vizitezi Green Canyon
Aici totul se petrece pe apă, iar apa nu ține de noi. Bărcile aparțin operatorilor de la debarcaderul de sub baraj; se rezervă acolo sau la cine v-a vândut plimbarea, iar partea noastră e drumul în sus și în jos. Asta modelează dimineața mai mult decât orice altceva, fiindcă a ajunge imediat după o plecare înseamnă o oră pe un cheu de beton, cu stânca drept companie. Socotit din ușă în ușă, un hotel de pe banda Side dă acestei ieșiri cinci-șase ore, din care trei sau patru se petrec pe apă, iar restul e drum.
Primul lucru pe lângă care treceți e barajul însuși, apoi lacul se îngustează și pereții se închid peste barcă. Golfurile se deschid unul după altul până când motorul se oprește într-unul din ele pentru baie, și tocmai aici oamenii sunt luați prin surprindere: nu există apă mică și nici loc unde să stai în picioare, deci cobori din barcă pe o scară în apă adâncă și rece și urci pe aceeași scară. Un înotător sigur pe el își amintește ani de zile. Un copil obișnuit cu piscina hotelului poate privi o dată și refuza, iar plajă unde să-l trimiți în schimb nu există.
Este locul de pe această coastă unde sezonul hotărăște dacă ai în general ceva de făcut, așa că întrebați dacă ies bărcile înainte de a rezerva mașina, nu după. Drumul barajului e o fundătură fără nimic pe margini, și de aceea o singură mașină rămâne la debarcader pe toată durata plimbării. Din același motiv combinația funcționează în jos, nu în sus: întoarcerea trece prin Manavgat, iar cascada sau orășelul alcătuiesc a doua jumătate de zi fără să adauge un kilometru. Cine se teme de răul de mare poate sta liniștit în privința lacului: apa e netedă, iar stomacul îl întoarce urcușul pe vale.
- Întrebați la debarcader cât durează chiar plimbarea voastră înainte de a urca, fiindcă trei ore și patru ore sunt două după-amiezi diferite.
- Pe lacul acesta nu există nicăieri apă mică, deci o baie înseamnă scară și adâncime rece din prima secundă.
- Toată vizita se petrece în barcă, așa că tot ce vreți lângă voi trebuie urcat la bord: de la debarcader nu se ajunge pe jos nicăieri.
- Cereți confirmarea că bărcile ies la datele voastre înainte de a fixa transferul, fiindcă pe drumul barajului nu există niciun plan de rezervă.