Transfer de la Aeroportul Antalya la Xanthos
Xanthos a fost orașul de căpetenie al Liciei și stă unde se cuvine să stea o capitală: pe o colină deasupra râului Eşen, la marginea satului Kınık. Teatrul se află în partea de jos a pantei, iar lângă el se înalță două morminte-pilon pe fusuri înalte, cioplite, unul dintre ele cunoscut drept Mormântul Harpiilor. Mai sus se întinde acropola. Faima locului vine însă din inscripții: texte săpate în piatră în liciană și în greacă, pe morminte, pe blocuri, pe un pilon. O bună parte din sculptură a plecat la Londra în secolul al nouăsprezecelea, iar ce se vede pe morminte este pe alocuri o copie turnată, nu piatra originală.
De la Aeroportul Antalya sunt 225 km și circa 180 de minute, adică în jur de trei ore pe sens. Interesant este cât de puțin seamănă ultima jumătate de oră cu restul. Până la Kalkan, drumul aparține stâncilor și mării; apoi cotește spre interior, coboară, iar ținutul se deschide în câmpia plată a Eşenului: seră după seră, rânduri de solarii, tractoare pe acostament și râul prin mijlocul a toate. Ramificația spre Kınık pleacă din câmpie, iar colina cu ruine apare chiar la marginea satului.
Cum vizitezi Xanthos
Poteca de intrare urcă de la primul pas, pe pietriș mare și trepte cu muchiile rotunjite: scurtă, dar nu comodă. Mai întâi dați de teatru și de cele două morminte-pilon, iar pentru cei mai mulți tocmai ele justifică tot drumul — stați destul de aproape ca să citiți sculptura și să vedeți unde piatra originală a fost înlocuită cu o copie. De aproape, piatra este cioplită, nu lustruită: dură, colțuroasă, tăioasă pe muchii. Ele sunt cel mai solid lucru rămas din acea capitală. Înscrierea în patrimoniul mondial cuprinde Xanthos și Letoon ca pe un singur întreg, cel mai limpede indiciu despre felul în care se vizitează.
Până la acropolă mai este o urcare, iar o bună parte dintre vizitatori se uită în sus, hotărăsc că au văzut destul și rămân jos. Cei care urcă primesc priveliștea care explică locul: toată câmpia Eşenului dedesubt, verde, netedă și lucrată până la ultimul metru, cu râul undeva la mijloc. De sus, acoperișurile satului stau aproape sub ziduri. Umbră nu prea există, iar colina ține căldura după-amiezii mult după ce coasta s-a răcorit, așa că dimineața devreme sau ultimele două ore de lumină merită planificate. Ce rămâne însă în minte este cât de mult dintr-un oraș mare pur și simplu nu mai este acolo.
O oră pe teren este normalul, o oră și jumătate dacă urcați peste tot și vă opriți să citiți. Față de trei ore de drum pe sens, asta nu face o zi — și tocmai de aceea nimeni nu rezervă Xanthos singur. Letoon este la câteva minute și intră în aceeași înscriere, iar pe același drum se mai pot adăuga opriri. Ce funcționează este o mașină care așteaptă: șoferul rămâne cât dați ocol colinei, apoi vă duce mai departe, în loc să rămâneți la marginea unui drum pe care nu trece aproape nimeni. Ce rezervați nu este așadar un sit, ci o zi. Timpul de așteptare se stabilește la rezervare.
- Încălțăminte cu talpă fermă: sus se merge pe piatră care fuge și pe trepte tocite, nu pe alee amenajată.
- Nu există umbră în care să vă retrageți, așa că veniți devreme sau târziu și luați mai multă apă decât pare să ceară un urcuș atât de scurt.
- Acropola este opțională; teatrul și mormintele-pilon sunt ținta majorității, iar renunțarea la vârf vă costă priveliștea și cam atât.
- O oră și jumătate ajunge cu spor — pe atâta fixați așteptarea și lăsați restul zilei celui de-al doilea sit.