Transfer de la Aeroportul Antalya la Plaja Cleopatra din Alanya
Plaja Cleopatra este plaja proprie a orașului Alanya: aproximativ doi kilometri de nisip fin și deschis la culoare, care pornesc spre vest de la poalele stâncii cetății. La capătul estic, adăpostit de promontoriu, apa intră lin și acolo se așază de obicei familiile; jumătatea vestică este mai lată și se găsește loc mai ușor. De-a lungul întregii plaje trece o promenadă cu cafenele, dușuri și cabine de schimb, iar orașul începe la un minut de nisip. Peștera Damlataş și portul sunt la capătul cetății, așa că rar se rămâne doar la baie.
Dacă stați în Alanya — Konaklı, Türkler, Kestel, Mahmutlar — sunt cincisprezece până la douăzeci și cinci de minute pe D400 la dus și tot atât la întors, când vă convine. De la Side și Kumköy sunt vreo 60 km spre est, aproximativ o oră: o dimineață comodă. De la Okurcalar patruzeci de minute, de la Belek o oră și douăzeci, de la Lara o oră și jumătate. Kemer se taie de pe listă, fiindcă drumul se întoarce mai întâi prin Antalya: două ore și jumătate pe sens. Autocarul vă fixează plecarea și întoarcerea; cu mașina alegeți singuri ordinea dintre baie, cetate și port.
Aici este obișnuit să cobori din avion și să mergi direct pe nisip, fiindcă hotelurile de pe această bandă sunt tocmai cele care se rezervă: 125 km spre est pe D400, aproximativ o oră și 45 de minute, iar ultima parte trece prin Alanya. Șoferul vă așteaptă în holul de sosiri cu o plăcuță cu numele dumneavoastră și urmărește zborul. După o aterizare târzie, baia se mută de obicei pe dimineață, iar în serile de vară faleza este partea lentă.
Cum vizitezi Plaja Cleopatra din Alanya
Vizita este hotărâtă de capătul la care coborâți, fiindcă doi kilometri nu îi parcurge nimeni de două ori în costum de baie. Colțul estic, de sub stâncă, este partea familiilor și acolo apa rămâne mică cel mai mult; jumătatea de vest este mai lată și în august are loc pentru un prosop chiar și la amiază. Toată lungimea, mergând pe linia apei, cere puțin sub o jumătate de oră, iar nisipul uscat și afânat de mai sus o lungește. Cei mai mulți dau acestei plaje o dimineață sau o seară, iar orele din mijloc le preiau străzile din spate.
Nisipul este fin și deschis la culoare, iar la mijlocul zilei banda uscată nu se mai traversează desculț, așa că încălțările până la apă salvează ultimii zece metri. Sub apă continuă același nisip uniform, fără pietre și fără trepte: în colțul adăpostit mergeți mult înainte să vă ajungă la umeri, iar mai spre vest fundul prinde pantă și briza de după-amiază încrețește suprafața într-un fel pe care copiii îl simt imediat. Ce jumătate alegeți este singura decizie adevărată pe care v-o cere plaja.
Faptul că un oraș stă chiar în spatele nisipului schimbă și transferul. Este singura plajă de pe coasta asta la care ora plecării nu trebuie fixată din timp: o mașină poate veni și târziu, iar până atunci nu sunteți niciunde la mai mult de un minut de trotuar. Peștera este la capătul dinspre cetate, portul dincolo de ea, deci o baie poate fi încadrată de ceva de văzut fără să mai conduceți. Spuneți totuși la care colț al celor doi kilometri vreți mașina, fiindcă un șofer la colțul greșit înseamnă o traversare lungă în haine de plajă.
- Papucii până la linia apei merită efortul, fiindcă la amiază nisipul uscat scurtează plimbarea oricui.
- Colțul estic de lângă stâncă este jumătatea mică și adăpostită, iar cea de vest este aceea în care în august mai ai loc să stai.
- Pe porțiunea vestică, deschisă, briza de după-amiază este normală, deci cine vrea apă netedă înoată devreme.
- Dacă peștera și portul sunt și ele pe listă, lăsați-le pentru orele în care nisipul arde și înotați înainte și după.