Transfer de la Aeroportul Antalya la Șantierul naval din Alanya
Tersane este șantierul naval selgiucid tăiat în stâncă la poalele dealului cetății din Alanya: cinci compartimente de piatră care se deschid unul lângă altul spre apă, destul de adânci cât o galeră să fie trasă la adăpost, ridicate pentru Alaeddin Keykubad I la doi ani după Turnul Roșu care le acoperă. Înăuntru, bolțile intră în faleză, iar marea urcă pe cale; la capătul îndepărtat stă turnul arsenalului. Este singurul șantier naval selgiucid rămas în picioare, iar de turn îl despart vreo sută de metri pe mal.
Drumul este drumul obișnuit spre Alanya — 128 de kilometri și aproximativ 105 minute de la aeroport pe D400 — și nimeni nu îl face doar pentru șantier; acesta se agață de turn, de cetate sau de o zi petrecută în oraș. Ce merită știut este cum se termină. La compartimente nu ajunge niciun drum. Mașina oprește în fața portului, iar ultimele câteva sute de metri sunt o pasarelă la baza stâncii cetății, la nivelul mării, cu apa de o parte și piatra de cealaltă. Această scurtă plimbare este toată diferența dintre sosirea de aici și oricare alta din Alanya.
Cum vizitezi Șantierul naval din Alanya
Vizita ține douăzeci până la treizeci de minute, iar cea mai mare parte se petrece în interiorul compartimentelor. Mergeți de-a lungul fațadei lor și apoi intrați: bolțile se retrag în stâncă, temperatura scade de îndată ce ați intrat sub arc, lumina din spate orbește, iar tot ce este în față e umbră și apă verde. Pardoseala coboară spre mare și este udă și alunecoasă acolo unde ajunge hula. Din gura unui compartiment priviți portul cu turnul la capătul lui: de acolo tocmai ați venit sau într-acolo mergeți.
Fiindcă totul este la nivelul mării și în cea mai mare parte sub piatră, acesta este singurul lucru de pe promontoriul Alanyei comod la mijlocul zilei: compartimentele rămân răcoroase când cheiul este de nesuportat. Neplăcută este pasarela dus-întors, deschisă și fără copaci, așa că dimineața sau după-amiaza târziu ușurează oricum toată ieșirea. Pe vreme rea sau pe hulă de iarnă marea intră mai adânc, iar porțiunea udă a pardoselii este mai mare ca de obicei. Este și mai liniștit decât la turn: autocarele urcă, fotografiază și pleacă.
Este o oprire scurtă și așa trebuie rezervată. Douăzeci de minute aici, patruzeci la Turnul Roșu și plimbarea dintre ele fac puțin peste o oră, așa că un șofer care așteaptă cam două ore în fața portului, convenit la rezervare, lasă timp și pentru o masă pe cheu. Ce transformă totul într-o zi este cetatea de pe deal, un urcuș separat pe stâncă, iar atunci o oră fixă de preluare are mai mult sens decât așteptarea. Dacă alegeți între cei doi vecini în loc să-i luați pe amândoi: turnul este un urcuș cu priveliște în vârf, șantierul este teren plan, piatră rece și marea la picioarele voastre.
- Douăzeci până la treizeci de minute acoperă totul și nu este nimic de urcat: aceasta este jumătatea plană a vizitei în port.
- Pardoseala din compartimente coboară spre apă și alunecă acolo unde ajunge marea, deci țineți copiii departe de capătul deschis.
- Parcurgeți pasarela devreme sau târziu: ea este partea expusă, în vreme ce compartimentele sunt locul cel mai răcoros de pe promontoriu.
- Turnul Roșu este la o sută de metri în urmă pe mal, iar cele două se văd de obicei în aceeași vizită, în ordinea pe care o dictează căldura.