Transfer de la Aeroportul Antalya la Plaja Sorgun
Plaja Sorgun este fâșia de nisip de la est de Side, acolo unde pinii coboară aproape până la apă. Pădurea face diferența: umbră la câțiva pași în spatele șezlongurilor, aer mai răcoros după-amiaza și un țărm care nici în august nu pare construit. Cea mai mare parte a frontului la mare aparține hotelurilor mari, fiecare cu sectorul, șezlongurile și intrarea lui în mare; fundul coboară lent, iar apa este de obicei mai liniștită decât pe litoralul deschis de la vest de Side. Între aceste sectoare, poteci publice coboară pe același nisip.
Din Side este un salt de zece-cincisprezece minute, mai lung decât arată harta, fiindcă centrul vechi trebuie ocolit, iar din Titreyengöl cam la fel; din Kumköy, Manavgat sau Çolaklı socotiți cincisprezece până la douăzeci de minute. Din Belek iese o dimineață întreagă — ceva sub 50 km, cam 45 de minute — de obicei legată de ruinele Sidei la întoarcere. Din Alanya sau Kemer drumul nu merită, iar Alanya are propriul nisip cu pini la İncekum. Mașina vă lasă la capătul potecii și revine mai târziu, în loc să dea ocol pe aceste ulițe după unul dintre puținele locuri.
De la aeroport sunt 70 km și circa 65 de minute. Să veniți direct aici după aterizare are sens numai dacă vă cazați la un hotel din Sorgun. Ca primă oprire înainte de un hotel din altă parte este incomod: bagajele nu au unde să stea, iar potecile publice ies pe nisip descoperit. Mai simplu: vă cazați și reveniți într-o după-amiază fierbinte, când pinii își fac treaba.
Cum vizitezi Plaja Sorgun
Sorgun este o după-amiază, nu o dimineață, ceea ce este invers față de restul coastei. Cam de la trei, aerul din spatele nisipului este mai răcoros decât cel din față, lumina intră jos printre trunchiuri, iar drumul de la ulicioară până la apă este umbrit tot. Șederea obișnuită este de trei-patru ore, petrecute mergând încolo și încoace între apă și copaci, ceea ce pe o bandă descoperită nu se poate. Aici nimeni nu vizitează nimic. Vizita este nisipul, pinii și o baie lungă, și cu asta se încheie.
Nisipul este fin, iar fundul coboară atât de încet încât mergeți mult până apa vă ajunge la piept: acesta este un țărm în care stai, nu în care sari. În spatele nisipului solul este așternut de ace uscate, moale pentru șezut și simțitor mai răcoros decât nisipul descoperit de la doi pași, și acolo își petrec vizitatorii de o zi orele din mijloc. Căile publice dintre sectoarele hotelurilor ies pe nisip gol, pe care nu este nimic pregătit, deci lucrul pe care vreți să vă întindeți vine cu dumneavoastră.
Față de banda lungă de la vest de cap, aceasta este o vizită scurtă și una la care păstrarea mașinii costă puțin: trei ore la umbra copacilor nu se lungesc precum o zi întreagă pe nisip descoperit, iar plecați atunci când umbra încetează să fie o noutate. Mai bine încă, faceți din ea a doua jumătate a unei zile — dimineața ruine sau târgul din interior, după-amiaza pinii — și o singură mașină acoperă totul. Șoferul are nevoie de numele căii de acces, nu de numele plajei, fiindcă de pe drum fiecare deschizătură dintre pini pare aceeași.
- Țintiți după-amiaza și nu dimineața, fiindcă umbra din spatele nisipului este întregul motiv de a veni aici.
- Fundul coboară atât de lin încât înotul adevărat cere mai întâi un mers lung prin apă, și exact asta face locul ușor cu copii mici.
- Așternutul de ace din spatele plajei este locul orelor din mijloc, așa că o saltea valorează aici mai mult decât o umbrelă.
- Spuneți-i șoferului pe care dintre căile de acces dintre sectoarele hotelurilor ați intrat, fiindcă de pe drum se deosebesc greu.