Transfer Pamukkale → Antalya

Transfer privat de la Pamukkale la Antalya

În sensul acesta, mașina se încarcă de obicei în fața unei pensiuni mici din satul Pamukkale sau a unuia dintre hotelurile termale din Karahayıt, cu dimineața pe travertine deja încheiată. O parte dintre pasageri prind un zbor de seară din Antalya; alții încep partea de plajă a vacanței și vor să ajungă la o recepție de hotel după-amiază. Un al treilea grup nu a venit deloc de pe litoral: au ajuns la Denizli dinspre Marea Egee sau cu un autocar interurban, iar o mașină până la Lara ori Konyaaltı este mai bună decât încă un autobuz și o nouă schimbare la capăt.

Spre sud, aceiași 250 km cer din nou aproximativ 3 ore și 20 de minute, dar ziua se desfășoară invers: pleci de sus, din aer răcoros și uscat, și ajungi în umezeala coastei. Mai întâi rămâne în spate Denizli, apoi podișul se lărgește — sărăturile palide de la Acıgöl, arăturile și miriștile, iar de data asta apa lacului Burdur pe cealaltă parte. La Bucak, D650 începe să dea înălțimea înapoi, iar pe coborârea spre mare ritmul îl impun camioanele. Marea apare târziu, în ultimele douăzeci de minute, iar porțiunea lentă nu mai este pasul, ci șoseaua de ocolire a Antalyei la ora ieșirii de la lucru.

• Dacă rostul drumului este un zbor din Antalya, spuneți la rezervare terminalul și ora decolării: atunci ora plecării se calculează de pe platou, nu se ghicește în sat.
• Ulițele satului Pamukkale sunt înguste și pensiunile mici, așa că spuneți numele clădirii — șoferul vă așteaptă la adresa indicată, nu la intersecția cu șoseaua principală.
• Pauza firească vine între Acıgöl și Burdur, cam la jumătatea drumului, și este ultima oră comodă de oprit înainte să înceapă coborârea.
• Dacă ați înotat în bazinul antic, țineți lucrurile ude într-o sacoșă la îndemână, nu în portbagaj: aerul rămâne răcoros încă două ore, apoi dintr-odată nu mai este.