Transfer de la Aeroportul Antalya la Templul lui Apollo din Side
Templul lui Apollo ocupă capătul dinspre mare al peninsulei Side: cinci coloane corintice și o bucată de arhitravă au fost ridicate aici, în secolul trecut, din blocurile prăbușite. Lângă ele se întind fundațiile unui al doilea templu, iar în spatele amândurora conturul unei bazilici bizantine clădite peste ele. De o parte, vechiul port este la câțiva pași, de cealaltă este marea deschisă, așa că coloanele stau aproape în apă. Este imaginea folosită de orice fotografie a Side, iar la apus motivul pentru care jumătate din orășel vine pe jos până aici.
De la aeroportul Antalya sunt 65 de kilometri și aproximativ 60 de minute: pe D400 spre est, prin Aksu și Serik, pe lângă ramificațiile către Belek și Kadriye, apoi pe drumul peninsulei, în jos, spre orășel. Vizita o decide ultimul kilometru. În sezon, cartierul vechi este închis vehiculelor, așa că mașina se oprește la capătul dinspre uscat al peninsulei, iar de acolo totul se face pe jos — zece până la cincisprezece minute pe plat până la capăt, mai mult dacă vă opriți, și se oprește toată lumea. Nimic greu în asta; înseamnă doar că vizita se rezervă ca o plimbare, nu ca un drum.
Cum vizitezi Templul lui Apollo din Side
Ca să ajungeți, străbateți peninsula de la un capăt la altul, iar coloanele în sine cer douăzeci de minute. Capul este jos și deschis, acoperit cu piatră spartă și iarbă uscată, împrejmuit pe alocuri, iar tot ce faceți este să ocoliți templul și să-l priviți din fiecare parte: dinspre port, dinspre marginea mării, unde vine hula, și din spate, unde îl încadrează zidurile bazilicii. Nu există traseu de urmat și nimic de urcat; este o oprire de câteva minute prinsă de o plimbare de câteva ore.
Faima lui este apusul, iar ora dinaintea lui umple capul peninsulei: veniți cu trei sferturi de oră mai devreme dacă vreți coloanele fără oameni în față și rămâneți douăzeci de minute după, când lumina pleacă de pe piatră și mulțimea se rărește. Celălalt capăt al zilei este și mai gol — la opt dimineața puteți avea capul doar pentru voi, cu soarele în spate și nu în obiectiv. Ce nu trebuie făcut: să veniți între amiază și ora patru. Umbră nu există nicăieri, iar piatra dă căldura înapoi.
Fiindcă templul ia douăzeci de minute, iar drumul pe jos o oră și jumătate, nimeni nu ar trebui să comande o mașină doar pentru coloane. Ele sunt capătul îndepărtat al unei seri în Side: teatrul și agora la intrarea în orășel, ulițele cu colonade, portul cu bărcile, apoi capul, apoi cina undeva la apă. Practic, asta înseamnă o coborâre după-amiază târziu și o preluare stabilită pentru după întuneric, nu un șofer care stă cinci ore la marginea orașului vechi. Dacă vreți și o dimineață pe lângă apus, Manavgat este la nord, la mică distanță spre interior.
- Coloanele înseamnă douăzeci de minute; dusul și întorsul pe jos sunt tot restul vizitei.
- Capul peninsulei nu are pic de umbră, iar piatra spartă radiază căldură, deci mijlocul zilei este singurul moment în care nu se vine.
- La apus împărțiți locul cu o mulțime; cu trei sferturi de oră mai devreme, nu.
- După ce apune soarele, ulițele orașului vechi sunt iluminate, dar terenul de pe cap nu este, așa că părăsiți porțiunea denivelată înainte să se stingă lumina.