Transfer de la Aeroportul Antalya la Plaja Side
Plaja Side înseamnă de fapt două plaje cu un singur nume, despărțite de peninsula cu ruinele ei. La vest de promontoriu nisipul se întinde kilometri întregi spre Kumköy: apa este mică lângă mal, în spate sunt hoteluri, șiruri de șezlonguri și baruri de plajă, iar de la mijlocul dimineții devine aglomerat. La est de coloanele templului plaja se lărgește și se golește spre Sorgun, având în spate pini și tufișuri, nu clădiri. Pe ambele laturi nisipul este fin și deschis la culoare, iar intrarea în apă lină. Cine rezervă o mașină până la plaja Side merge, de regulă, pe una dintre aceste laturi.
Dacă stați în Side, Kumköy sau Evrenseki, aceasta este pur și simplu plaja voastră, iar mașina ajută mai ales la trecerea de pe o latură a peninsulei pe alta. Excursia de o zi vine de fapt din Belek și Kadriye: 25–30 km spre vest și circa 35 de minute, de obicei o dimineață între ruine și o după-amiază pe nisipul mai gol din est. Din Antalya și Lara, un sens ia puțin peste o oră; din Alanya iese o zi întreagă; din Kemer nu are rost. Cu mașină privată ajungeți înaintea autocarelor și plecați când lumina se înmoaie.
Direct de la aeroport sunt 65 km și circa 60 de minute: pe D400 spre est, până la nodul Side. Are sens dacă dormiți în Side. Ca oprire pe drumul spre un hotel mai la est, rareori: vara centrul vechi este închis mașinilor și ați intra pe jos, cu bagajele. Singurul lucru care o face posibilă este costumul de baie în bagajul de mână.
Cum vizitezi Plaja Side
O vizită înseamnă aici de obicei o latură a peninsulei plus trecerea prin mijloc. De la nisipul dinspre vest până la coloanele templului din capăt sunt zece minute pe jos, iar pe partea cealaltă încă zece până unde începe nisipul dinspre est, deci ca să le vedeți pe amândouă înseamnă o jumătate de oră de mers plus cât vă reține orașul vechi. Aglomerația ține de oră, nu de loc: vestul se umple de la mijlocul dimineții, estul rămâne rarefiat toată ziua, pentru că de la orice poartă de hotel este un drum lung. O jumătate de zi acoperă o baie și coloanele fără să le grăbiți.
Terenul se schimbă de două ori în zece minute: nisip fin, apoi pavajul tocit și pragurile de marmură ale ulițelor, lustruite suficient ca să alunece sub picioare ude, apoi iar nisip pe partea cealaltă. Papucii de plajă se descurcă cu toate trei, picioarele goale cu niciunul. Niciuna dintre plaje nu are umbră proprie: tufișurile și pinii din spatele porțiunii estice stau departe de apă, iar în vest clădirile încep acolo unde se termină șezlongurile. Adăpostul într-o după-amiază de vară sunt ulițele, nu țărmul.
În sezon mașinile se opresc la marginea orașului vechi, deci coborârea și preluarea se fac la aceeași barieră, oricare nisip ați ales. Pentru o jumătate de zi, asta pledează pentru păstrarea șoferului în loc de o oră anunțată: drumul de întoarcere de la nisipul estic ia mai mult decât socotește oricine, iar ulițele merg încet când sunt pline. Dacă ziua cere o a doua jumătate, Manavgat și râul lui sunt în interior, iar pinii de la est de cap încep câțiva kilometri mai departe. La capătul acesta însă totul este pe jos: peninsula se umblă, nu se conduce.
- Zece minute de mers despart cele două nisipuri, iar coloanele din capăt stau exact la mijloc, deci traversarea este chiar vizita.
- Picioarele ude alunecă pe marmura tocită, și asta este singura problemă pe care o rezolvă aici o pereche de papuci.
- Nisipul dinspre est rămâne mai liber toată ziua pentru un singur motiv: de la fiecare poartă drumul este mai lung.
- Cu o oră la dispoziție, luați coloanele din capăt și apa de lângă ele și lăsați a doua plajă în pace.