Transfer de la Aeroportul Antalya la Selge
Selge este un sat de munte cu un oraș grec dedesubt. Casele din Altınkaya stau între zidurile, cisternele și tamburii de coloană ai unui oraș aflat la vreo mie de metri în Taurus, deasupra canionului Köprülü, iar teatrul — tăiat în coastă la marginea satului, cu rândurile de scaune etajate pe pantă — este motivul pentru care se urcă până aici. În spatele lui terenul se înalță spre dealurile acropolei, cu o agora, o stoa și rămășițele unui templu, iar satul își lucrează câmpurile și își ține vitele între ele.
De la aeroport sunt 97 de kilometri și aproximativ 85 de minute, iar cele două jumătăți ale drumului nu seamănă deloc. Mai întâi șoseaua de coastă spre est, până dincolo de Serik; apoi spre nord, în sus pe valea Köprüçay, prin Beşkonak, până la podul roman peste chei; și apoi partea care contează: un drum îngust care iese din vale curbă după curbă, cu stânca pe o parte și hăul pe cealaltă, printre ace de piatră roase de vreme, până în sat. Este cel mai frumos drum din regiune și totodată motivul pentru care se rezervă o mașină în loc să urci cu una închiriată.
Cum vizitezi Selge
Sunteți lăsați în sat și de acolo mergeți pe jos. Piesa de rezistență este teatrul: rândurile stau etajate pe pantă, de la cele de sus priviți peste munți, iar latura scenei se deschide spre vale. În spate, o potecă și apoi urme de oi vă duc în sus, spre acropolă, pe lângă agora, stoa și ce a mai rămas din templu, în vreme ce între câmpuri răsar mereu ziduri și cisterne. O oră și jumătate până la două ore acoperă teatrul și un urcuș; mai mult dacă mergeți până la creasta îndepărtată.
Satul se află la vreo mie de metri, iar acesta este al doilea motiv de a veni: în august este aici cu câteva grade mai răcoare decât pe litoral, iar aerul este altul. Iarna și la începutul primăverii este într-adevăr frig, pe creastă stă un nor umed, iar drumul poate fi prost. Sub picioare, în sat, sunt ulițe pietroase, iarbă denivelată și pantă mișcătoare, cu câini și vite în jur. Dimineața este cea mai bună, atât pentru lumina de pe teatru, cât și pentru că după-amiaza valea se încețoșează — iar coborârea este mai ușoară la lumina zilei.
Aceasta este o zi întreagă, nu o mașină care așteaptă două ore — și totuși o mașină pentru toată ziua, fiindcă sus nu ai ce să închiriezi și nu trece nimic. Programul cu sens: sus dimineața, cu o oprire la podul roman, Selge până la mijlocul zilei, apoi pe același drum în jos, la canion, pentru masa de prânz lângă râu și după-amiaza la taberele de rafting. Două dintre cele mai bune lucruri ale acestei regiuni stau pe același drum de munte, iar strângerea lor într-o singură rezervare este exact rostul unei mașini private.
- O mie de metri altitudine: luați un strat în plus chiar și vara, iar în extrasezon așteptați-vă la frig adevărat și la nori.
- Sub picioare ulițe pietroase, iarbă și pantă mișcătoare, cu vite și câini de sat în jur — încălțări închise, iar copiii lângă voi.
- Curbele de la urcare prind pasagerii cărora li se face rău în mașină: luați ceva înainte de a pleca de pe litoral, nu la pod.
- La întoarcere combinați-o cu canionul Köprülü; podul și acele de piatră merită câte o oprire pe același drum.