Transfer de la Aeroportul Antalya la Poarta lui Hadrian
Poarta lui Hadrian este un arc triplu din marmură albă încastrat în vechiul zid de incintă al Antalyei, ridicat pentru vizita împăratului în secolul al doilea și zidit mai târziu în interiorul fortificațiilor de mai târziu — și tocmai de aceea s-a păstrat atât de mult din el. Trei bolți în leagăn stau alături sub un tavan casetat, încadrate de două turnuri din epoci diferite, iar la câteva trepte sub trotuarul de azi se vede pavajul roman cu făgașele săpate de care. Este intrarea oficială în Kaleiçi dinspre bulevard, iar trecerea pe sub ea durează un minut.
Aeroportul este la 16 kilometri și drumul ia aproximativ 20 de minute, tot traseul fiind în oraș: ieșirea din terminal, șoseaua aeroportului, apoi intrarea prin Muratpaşa, printre blocuri și străzi comerciale. Nimic pitoresc pe acest drum și nimic dificil; singura variabilă este ora, fiindcă aceiași 16 kilometri cer o dată și jumătate mai mult timp când se deschid birourile și când se golesc. Poarta stă acolo unde bulevardul atinge linia zidului, iar mai departe nu intră niciun vehicul.
Cum vizitezi Poarta lui Hadrian
Să stai sub arcade este toată vizita. Priviți în sus spre casetele bolților și rozetele săpate în ele, în jos prin balustradă spre strada antică aflată cu trei-patru trepte sub tălpi, și în lateral spre cele două turnuri, care vizibil nu fac un singur corp nici cu poarta, nici între ele. Cinci minute ajung, cincisprezece dacă fotografiați ca lumea, iar apoi trebuie să alegeți încotro o luați. Aceasta este întrebarea adevărată pe care o pune monumentul, fiindcă tot cartierul vechi începe de partea cealaltă.
Pragul de marmură a fost lustruit de foarte mulți pași și devine chiar alunecos pe ploaie, iar treptele care coboară la nivelul drumului antic sunt joase și neregulate. La mijlocul zilei autocarele descarcă pe bulevard, așa că de la sfârșitul dimineții până după-amiaza există o coadă în fața arcului; devreme și târziu este liniște, iar marmura prinde culoarea soarelui jos. Sub bolți este umbră, iar de o parte și de alta lumină orbitoare, ceea ce face după-amiaza de vară mai suportabilă aici decât la majoritatea obiectivelor în aer liber din oraș.
Nimeni nu comandă o mașină pentru un arc și nici noi nu propunem asta. Poarta este începutul unei jumătăți de zi pe jos: pe sub ea în ulițe, la vale spre portul roman, înapoi pe lângă turnul cu ceas, iar la câteva minute spre sud, pe același bulevard, se află parcul Karaalioğlu, cu priveliștea golfului. Aranjamentul rezonabil este deci o coborâre aici și o preluare la ora convenită în altă parte, nu un șofer care așteaptă la bordură. Dacă se strică vremea, Muzeul Antalya este la câțiva kilometri spre vest și umple două ore la adăpost.
- Cinci minute pentru poartă și o jumătate de zi pentru ce se află în spatele ei: aceasta este proporția corectă.
- Marmura de sub picioare este tocită până la luciu și alunecă după ploaie, iar treptele către nivelul drumului roman sunt neregulate.
- Fără aglomerație vedeți arcul dimineața devreme și spre seară; mijlocul zilei aparține grupurilor.
- Parcul Karaalioğlu este la o scurtă plimbare spre sud pe bulevard, iar portul roman la o scurtă coborâre prin ulițe: stabiliți traseul înainte să coborâți din mașină.